Retenția riscului (Risk retention) se referă decizia unei persoane fizice sau juridice de nu transfera acoperirea unor daune viitoare posibile către o companie de asigurări și de a-și asuma responsabilitatea pentru acestea. O entitate își va asuma retenția riscului atunci când șansele ca acesta să se întâmple sunt extrem de scăzute. De asemenea, aceasta ar putea să prefere retenția și când costurile asigurării externe sunt nejustificat de mari.
Ideea care stă la baza acestui concept poate fi asociată cu cea de autoasigurare (Self-insurance). Conceptul presupune ca proprietarul unui activ să economisească direct bani pentru un risc eventual. Individul care preferă autoasigurarea pariază pe neîndeplinirea riscurilor. Dacă activul lor suferă o avarie, ei fac reparația cu banii economisiți.