Categorii
Opinii

Impozitul pe profit nu descurajează antreprenoriatul

Antreprenorii se plâng de faptul că statul a eliminat facilitatea impozitării cifrei de afaceri cu 3%. Mulți par să creadă că impozitul de 16% pe profit descurajează micile afaceri. În realitate, acesta favorizează capitalizarea micilor întreprinderi.

Impozitul pe profit nu descurajează antreprenoriatul și dezvoltarea micilor afaceri. Chiar dacă mulți se plâng că Guvernul a dat o lovitură micilor antreprenori, realitatea este diferită. Impozitul pe profit nu este o piedică în calea antreprenoriatului și, spre deosebire de cel pe venit, nu taxează pierderile afacerilor și încurajează investițiile în afaceri.

De la 1 ianuarie 2023, a dispărut facilitatea impozitării cu 3% pe venit a microîntreprinderilor fără salariați. Da, impozitul de 3% pe venitul firmelor fără salariați a fost o măsură prin care s-a stimulat intrarea în afaceri a antreprenorilor ezitanți. Ideea era însă că facilitatea trebuia să fie folosită 1-2-3 ani pentru ca afacerea să crească și, ulterior, să ducă la angajări și trecerea la alt regim fiscal (1% pe venit sau 16% pe profit).

Eliminarea facilității ne confirmă că politica fiscală a fost un eșec și că afectează încasările statului.

Facilitatea a ajuns o metodă de evitare a taxelor pe muncă

Nu este greu să înțelegem ce anume s-a întâmplat. Mulți profesioniști, din diverse domenii, și-au deschis SRL-uri în care lucrează în calitate de administratori, fără carte de muncă. Aceste afaceri funcționează pentru activitățile prestate în afara joburilor de bază. Ei nu intenționează să le dezvolte mai mult de atât, deci nu existau perspective reale să angajeze salariați. Deci, SRL-ul cu impozit pe venit de 3% a fost pentru mulți doar o metodă de evitare a taxelor de muncă asociate celui de al doilea job.

Alegerea între impozitul de 1% pe venit și 16% pe profit

Eliminarea vectorului de impozitare de 3% îi obligă pe antreprenori să aleagă între ceilalți doi vectori de impozitare rămași. Problema este că foarte mulți nu pot trece la impozitul pe venit de 1%, pentru că nu-și permit cheltuielile de salarizare pentru un angajat. Cum pentru contractele cu normă parțială se datorează contribuții sociale la nivel de salariu minim, este clar că la nivel de Guvern nu se înțelege cum funcționează o afacere incipientă. Evident, orice SRL care nu are venituri suficiente va fi forțat să se orienteze spre impozitarea cu 16% a profitului.

Chiar dacă micii antreprenori sunt supărați pe noul regim fiscal, acesta nu este atât de rău pe cât pare. În primul rând, pentru a plăti impozit pe profit, trebuie să ai profit. Impozitul pe venit se plătește de la primul leu încasat, indiferent dacă firma este pe profit sau pierdere. În al doilea rând, profitul poate fi redus prin investiții. Practic, micul antreprenor poate să-și capitalizeze firma pentru a pregăti operarea la altă scală. De exemplu, un SRL din zona de producție ar putea să achiziționeze echipamente care să permită creșterea producției și îmbunătățirea randamentului. O firmă bine capitalizată, cu randamente bune și cerere solidă va putea ulterior să facă angajări și să-și schimbe vectorul de impozitare.

În domeniile în care nu sunt necesare investiții în capitalul tehnic, impozitul pe profit poate fi o problemă. În aceste cazuri, antreprenorii vor trebui să analizeze care vector este mai potrivit pentru ei. Aceștia pot să decidă cu ajutorul acestui articol.

Ar trebui să existe legislație fiscală pentru start-up-uri

Orice facilitate fiscală este oferită pentru a încuraja dezvoltarea unui sector economic. Impozitul de 3%, aplicat pe cifra de afaceri, nu a funcționat ca metodă de stimulare a dezvoltării firmelor. Alte facilități, precum scutirile de la plata impozitului pe venit pentru unele categorii profesionale, și-au dovedit limitele în dezvoltarea sectoarelor industriale. În multe cazuri, utilizarea facilităților s-a extins pe perioade lungi de timp, ratându-se astfel obiectivul legislativ.

Statul ar trebui să aibă o strategie mai elaborată prin care să încurajeze dezvoltarea de noi firme. De exemplu, acesta ar putea să ofere facilități fiscale start-up-urilor și salariaților lor. Nu ar trebui însă să fie legate de un domeniu sau altul, ci să fie generale. Avem nevoie de firme în toate domeniile economice. În plus, acestea ar trebui să fie limitate temporal. Un start-up care nu-și acoperă cheltuielile din venituri, după 3-5 ani de activitate, nu merită un regim fiscal preferențial.

De Gabriel

Sunt economist și scriu aici în timpul liber. Nu sunt infailibil și continui să învăț din greșelile mele.

4 răspunsuri la “Impozitul pe profit nu descurajează antreprenoriatul”

Problema nu este cresterea impozitelor variabile ( fie ele pe venit sau pe profit ) ci impunerea unor impozite fixe suplimentare ( marirea plafonului pentru CASS de la 12 la 24 de salarii minime si obigativitatea de a avea angajati pe microintreprindere ). Aceste impozite fixe descurajeaza exact micii antreprenori sau pe cei aflati la inceput de drum.

Pentru exemplificare o sa luam 2 cazuri reale:
Cazul 1: Doi antreprenori asociati in cadrul unui SRL. Acestia creeaza si vand produse software. Nu ofera consultanta si nu lucreaza pentru o singura firma, deci nu este vorba de evitarea taxelor pe munca. Nu au nevoie de angajati in prima faza. Deoarece au marja de profit mare, pentru a nu trece de la 1% pe venit la 16% pe profit, din 2023 unul dintre ei este obligat sa fie angajat in cadrul propriului SRL. Aceasta schimbare reprezinta un cost fix de 1294×12=15528Ron/An, fara a creste productivitatea. La care se mai adauga si cresterea dividendelor de la 5% la 8%.

Cazul 2: Un angajat la o multinationala decide sa inceapa un mic business suplimentar. Face web design in timpul liber. Isi face calculele si incepe in 2022. Deschide o microintreprindere. 3% pe venit + 5% dividende + CASS( 240 * 10% * 12 = 2880/an ). Se trezeste in 2023 ca fie trebuie sa se angajeze la propriul SRL si sa plateasca inca 15528Ron/An si 1% pe venit sau sa treaca la impozit pe profit de 16% + dividende de 8%. In ambele cazuri cresterea este enorma pentru o singura persoana.

La toate astea se mai adauga si cresterea de CASS de la 240 * 10% * 12 = 2880/an la 300 * 10% * 24 = 7200/An ( pentru ca a crescut si salariul minim si plafonul la 24 de salarii ). In al doilea caz, persoanei ii este deja platita contributia la sanatate de catre angajator. De ce este obligat sa mai plateasca odata si pentru venituri suplimentare?

In concluzie. Este doar o masura populista menita fie sa aduca mai multi bani la bugetul de stat de la cei mici aflati la inceput de drum fie sa creasca fictiv numarul de angajati facand astfel ca rata somajului sa scada, dar doar pe hartie, productivitatea ramanand lafel.

Ce se va intampla? Mici antrepenori care ofera produse si servicii pe piata locala ( cafenea, service IT, zugrav, etc ) o sa incerce sa fenteze legea, deci o sa creasca evaziunea fiscala. Cei care lucreaza ca si angajati deja si incercau sa deschida ceva, o sa renunte sa mai inceapa un business si o sa se multumeasca cu o marire de salariu de la companie. Deci o sa vedem un numar mai mic de noi mici business-uri romanesti deschise in urmatorii ani. Cei care au deja un business stabil cum este si cazul nostru sau cazul 1), in special orientat catre export si nu pot face evaziune fiscala, in prima faza o sa ramana cu cheltuieli fixe mai mari ( ca doar nu sunt nebuni sa plateasca impozit pe profit de la ( 3%+5% la 16%+8% ), deci mai putini bani de reinvestit in propriile afaceri.

Cresterea impozitelor pe microintreprinderi in prag de criza ( in special cele fixe cum au fost impozitele forfetare din 2008 ) + inflatie ( cresterea cheltuielilor operationale ) + dobanzi mari ( reducerea accesului la finantare ), sugruma micii antreprenori locali din 3 parti. In anul 2009 peste 133.000 de IMM-uri si-au suspendat activitatea comparativ cu numai 12.000 în anul 2007 şi 2008, ceea ce reprezintă o creştere, de peste 11 ori faţă de anii anteriori. Ciclul economic se repeta si trendul acesta o sa dureze tot anul 2023 si 2024. Vedem peste 2 ani cam cati o sa mai ramana in picioare.

Guvernul încearcă să-și maximizeze încasările la buget și o face foarte românește, complicând inutil fiscalitatea. Dacă ne raportăm la prostiile fiscale făcute la criza precedentă, mai rămâne doar să majoreze TVA-ul. În prezent, există atât de multe excepții și facilități încât navigarea prin Codul Fiscal a devenit o provocare. Ideal ar fi să fie eliminate toate facilitățile și să fie uniformizată fiscalitatea.
Situația economiei este atât de sumbră încât aș putea să pariez că vectorul de 3% a fost eliminat preventiv. Exista riscul (pentru stat) ca anul acesta, la SRL-uri, să apară un fenomen al concedierii angajaților și schimbării vectorului de impozitare de la 1% la 3%. Din perspectiva încasărilor la buget, impactul ar fi fost enorm.
Legat de exemplele pe care le propui, ai dreptate, dacă ne raportăm la regimul fiscal din 2022, creșterea de taxe este descurajantă. Totuși, în ambele cazuri este vorba de profesioniști care oferă servicii (muncesc) prin intermediul unor persoane juridice. ȘI la PFA și la SRL taxele reprezintă mai puțin decât cele aferente unui salariu. În plus, pe măsură ce crește cifra de afaceri, ponderea procentuală a taxelor se reduce. Întrebarea este până la ce nivel al taxelor (% din venitul total) se justifică pentru specialist să țintă persoana juridică în funcțiune?
Rămân la opinia că vectorul de impozitare cu 3% și-a ratat scopul. Acesta trebuia să fie un sprijin pentru antreprenorii la început de drum. Pornești o afacere, nu ai venituri pentru a plăti salariați, lucrezi întâi din postura de administrator și dezvolți firma până când e gata de angajări. Probabil că există foarte multe SRL-uri care au operat pe termen lung fără salariați și Guvernul a renunțat la facilitate. Din păcate, în prezent nu mai există nici un program de sprijin al antreprenorilor la început de drum. Exista SRL-D (debutant), dar acesta și-a pierdut relevanța când contribuțiile sociale aferente angajatorului au fost integrate în salariul brut.
Ar trebui ca Guvernul să propună noi facilități fiscale pentru antreprenorii debutanți, dar să comunice mai clar scopul lor și să le limiteze în timp. De exemplu, firmele debutanților ar putea să aibă un regim fiscal preferențial, cu taxe pe muncă mai scăzute, în primii 3-5 ani de funcționare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *