Îi ajută impozitarea venitului pe antreprenori(cifrei de afaceri)? Dacă ar fi să îi ascultăm pe politicienii români, am fi inclinați să credem că da. Zilele trecute au avut negocieri pentru pragul de la care se trece la impozitarea pe profit. Inițial PSD a propus un prag de €100.000, dar se pare că, după negocieri cu colegii din coaliție, s-a convenit la o sumă de €500.000. Practic, cifra de afaceri de la care se datorează impozit pe profit, a coborât de la €1 milion la jumătate.
Reducerea pragului este legată de dorința coaliției de a crește nivelul colectării la buget. Cu toate acestea, dacă ținem cont de particularitatea impozitului pe profit și de faptul că majoritatea afacerilor din România se chinuie să supraviețuiască, creșterea nivelului de colectare este improbabilă.
Importantă este iluzia. Când facem abstracție de sumele la care se raportează, 16% pare mai mult decât 1%. În logica politicienilor români, reducerea pragului va determina creșterea încasărilor bugetare, pentru că se va aplica 16% în loc de 1%. Evident, acest lucru este discutabil, mai ales că plata impozitului pe profit poate fi evitată prin creșterea cheltuielilor din firmă.
Ar trebui să încercăm să înțelegem cum anume influențează acest impozit afacerile. De asemenea, ar fi util să analizăm impozitul pe profit.
Îi ajută impozitarea venitului pe antreprenori?
Unii politicieni afirmă că impozitul pe cifra de afaceri este o măsură de sprijin pentru microîntreprinderi și că, păstrarea unui prag ridicat, le este util acestora. Această supoziție este ușor de demontat prin analizarea cu mai multă atenție a acestui impozit. Putem lua ca exemple situații în care o firmă are cifra de afaceri mai mare, egală sau mai mică decât costurile sale totale.
O companie cu Cifra de Afaceri ˃ Costurile Totale
Ne putem imagina o companie cu o cifră de afaceri de 1 milion de lei, deci sub pragul de €500.000 și costuri totale de 999.000 de lei. Impozitul de 1% pe cifra de afaceri (presupunem că microîntreprinderea are angajați) înseamnă în jur de 1.000 de lei (1 milion * 1%). Practic, statul încasează întregul profit potențial al firmei. Dacă regimul de impozitare ar fi de 16% din profit, atunci statul ar încasa 160 de lei din cei 1.000 și în firmă ar rămâne un profit de 840 de lei.
O companie cu Cifra de Afaceri egală cu Costurile Totale
Dacă o firmă ar avea o cifră de afaceri de 1 milion de lei și costuri totale egale, atunci impozitul pe venit ar fi de 1.000 de lei. Compania nu și-ar mai putea acoperi costurile din veniturile realizate. Impozitul datorat pentru veniturile realizate ar fi de 1%. Dacă regimul fiscal ar permite impozitarea profitului, atunci statul ar avea de colectat 0 lei (16% *0).
O companie cu Cifra de Afaceri ˂ Costurile Totale
Ultimul scenariu este cel în care cifra de afaceri este mai redusă decât costul total. Impozitând veniturile realizate, statul contribuie la agravarea situației microîntreprinderii. Într-un regim cu impozitare a profitului firma nu ar datora nimic la stat.
Impozitul pe cifra de afaceri descurajează acumularea de capital
La nivel declarativ impozitul pe cifra de afaceri este gândit în favoarea microîntreprinderilor, dar în realitate acesta determină o serie de efecte toxice în economie.
Descurajează angajările în micile firme
Micul patron are două alternative, după ce SRL-ul său începe să aibă vânzări. (1) Se angajează și plătește taxele și contribuțiile pe muncă de peste 40% din venituri, alături de impozitul pe venit de 1% pe cifra de afaceri. (2) Prestează activități din postura de administrator și scoate din firmă profitul, după ce plătește 1% din cifra de afaceri, 10% impozit pe venitul personal și, eventual, 10% CASS. Nu trebuie să ne mire că foarte mulți preferă să utilizeze a doua variantă.
Încurajează retragerea capitalului din microîntreprinderi
Proprietarii micilor firme profită de faptul că veniturile sunt impozitate deja și își maximizează retragerile de bani. Efectele acestor retrageri se reflectă într-o slabă acumulare de capital și o incapacitate crescută a firmelor de a rezista în condiții de criză. Aici putem aminti de firmele care, în 2020, puse în fața închiderii economiei pentru trei săptămâni, nu aveau în conturi disponibilul financiar pentru plățile curente.
Slaba fiscalizare a încasărilor
Statul impozitează cifra de afaceri indiferent dacă este mai mare sau mai mică decât costurile totale. Pentru ca impozitul pe cifra de afaceri să nu fie doar un cost suplimentar, micii proprietari aleg să facă evaziune.
Impozitul pe profit este o taxă mai morală
În principiu, credem că orice taxă este un abuz al statului, dar comparând strict impozitul pe venit cu cel pe profit, constatăm că al doilea este preferabil pentru dezvoltarea economiei. Există mai multe motive care ne determină să facem această afirmație .
Impozitul pe profit nu taxează pierderile
Am menționat deja că prin impozitarea profitului statul nu colectează bani de la firmele care nu performează. O companie care închide pe zero sau pe pierdere nu va datora impozit pe profit.
Impozitul pe profit încurajează capitalizarea firmelor
Economia României suferă pentru că este intensivă în muncă și deoarece capitalizarea slabă a firmelor blochează potențialul economiei. Unul din motivele slabei capitalizări survine fix din descurajarea reînvestirii profitului. Impozitarea profitului prevede posibilitatea acordării de deduceri sau scutiri pentru reinvestire în firmă și, deci, capitalizare.
Impozitul pe profit are un rol formativ
Acest mod de aplicare a taxelor poate contribui la formarea unei atitudini pro investiții a antreprenorilor. Aceștia pot pune în balanță retragerea banilor din firmă, după plata impozitului pe profit și a celor personale, cu reinvestirea în companie și creșterea valorii sale. Stimulentul nu există la impozitul pe cifra de afaceri, deși microîntreprinderile ar trebui încurajate să se capitalizeze.
Impozitul pe profit încurajează angajarea de personal
Să ne imaginăm o firmă fără angajați care este impozitată pe profit. Asociații vor plăti impozit 16% din profitul firmei, 5% impozit pe dividende și 10% CASS. În total, acesta va avea cheltuieli de peste 30% din totalul câștigului, pentru a benefica de capitalul său. Acest procent se apropie de taxele și comisioanele pntru muncă și pot determina micul patron să se angajeze. Mai ales că din profit patronul poate retrage trimestrial, salariile și le poate plăti lunar sau chiar la 2 săptămâni.
La nivel declarativ, politicienii români se sfarmă să salveze economia și să ajute microîntreprinderile. Măsurile luate sunt însă dezavantajoase pentru sănătatea mediului economic.
