Iluzia monetară (Monetary illusion) este teoria economică potrivit căreia tindem să ne evaluăm veniturile și averea în termeni nominali, nu reali. Avem impresia că veniturile ne cresc, dar modificarea este doar în termeni nominali. În realitate, puterea de cumpărare a banilor scade. Oamenii nu își dau seama de efectele inflației din cauza lipsei educației financiare și a stagnării unor prețuri.
În plus, nu trebuie să uităm că rata inflației este un indicator compus. Acesta se calculează anual și înglobează treptat în bază majorările anterioare de prețuri. Negocierile salariale au loc pe baza unui calcul static, în care se folosește imaginea de moment a ratei inflației.
Să luăm ca exemplu o situație ipotetică. La începutul unui an are loc o creștere a prețurilor cu 10%. Salariații pierd treptat putere de cumpărare și la începutul următorului intră în grevă. Economia trece printr-un proces de dezinflație și rata inflației coboară la 8%. Sindicatele presează patronatele și obțin majorări salariale de 9%. Salariile nominale cresc și angajații consideră că situația s-a normalizat.
În realitate, salariile lor au scăzut. Rata inflației este un indicator compus, deci pe toată perioada indicele prețurilor va fi egal cu:
IPC = 1,10 * 1,08 = 1,188
unde,
- IPC – indicele prețurilor de consum (1+ rata inflației);
- 1,10 – indicele prețurilor din anul 1;
- 1,08 – indicele prețurilor din anul 2.
deci,
Ri = (1,188 -1)*100
Ri = 18,8%
Rata inflației pe doi ani este 18,8% și creșterea salarială este de doar 9%. Iluzia monetară a funcționat în acest caz.
Putem calcula puterea de cumpărare, pentru a vedea cum au evoluat salariile reale.
PC = SN/IPC
PC = 1,09/1,188
PC= 0,9175
unde,
- PC – puterea de cumpărare;
- SN – salariul nominal.
Salariul majorat are doar 91,75% (0,9175*100) din puterea de cumpărare a salariului nominal inițial.