Conceptul de încordare structurală (Structural strain) a fost folosit în perioada de tranziție a economiei din România pentru a descrie tensiunile dintre sectoarele economice cu productivitate și adaptabilitate diferită. În perioada de tranziție, încă nu exista economie de piață și apăreau probleme în procesul de alocare a resurselor. Conceptul a apărut pentru justificarea politicii de redistribuire a resurselor financiare și materiale disponibile. Reforma sistemului economic din România a fost extrem de complexă și s-a desfășurat diferit, de la o industrie la alta.
(2) Prin încordare structurală ne putem referi și la teoria sociologului Robert K. Merton. Conform teoriei multe forme de discrepanță socială apar ca urmare a unei disjuncții între obiectivele societății și mijloacele disponibile pentru atingerea acestora din urmă. Raritatea resurselor face ca niciodată să nu existe suficiente mijloace pentru atingerea obiectivelor.