Legea Okun (Okun’s law) se bazează pe o relație empirică propusă de Arthur Melvin Okun în 1962, în urma observațiilor sale asupra economiei Statelor Unite ale Americii. Legea Okun urmărește relația dintre rata șomajului și produsul intern brut. Ea afirmă că o scădere cu 1% a ratei șomajului determină o creștere cu 3% a PIB-ului. De asemenea, pentru fiecare procent adițional la rata șomajului, PIB-ul va fi cu 2% sub nivelul potențial. Inițial, această lege s-a bucurat de popularitate dar în prezent este contestată. În plus, similar modelului curbei lui Philips, această lege a fost infirmată empiric. Există suficient de multe situații în care raportul dintre rata șomajului și PIB nu se îndeplinește.
