Politicile antișomaj (Policies for reducing unemployment) sunt măsurile luate de autoritățile dintr-o țară pentru a crește mărimea populației ocupate. Guvernul utilizează politici antișomaj directe atunci când stimulează angajările. De exemplu, acesta poate să ofere scutiri de taxe pe muncă pentru absolvenți sau șomeri. De asemenea, pot fi oferite subvenții pentru angajarea anumitor categorii de persoane.
Politicile antișomaj pot să fie și indirecte. Acestea pot urmări stimularea cererii agregate (reducerea dobânzii de referință, reducerea taxelor etc.) sau a ofertei agregate (programe de recalificare, subvenții de sprijinire a angajării, subvenții de sprijinire a relocării etc.). Când se utilizează politici antișomaj pentru a stimula cererea, efectele asupra creșterii forței de muncă nu sunt rapide. Producătorii vor evita să facă angajări, înainte să fie siguri că trendul cererii este solid. Aceștia se vor asigura că au o cerere solidă și de durată pentru produsele lor înainte de a face angajări.
Atunci când prin setul de politici antișomaj este stimulată oferta, numărul de angajați poate să crească repede și să genereze efecte de angrenare economică. Creșterea ofertei nu este posibilă fără angajări rapide și firmele vor căuta să-și mărească echipele. De multe ori, acestea vor face angajări pe perioadă determinată.
