Sărăcia absolută (Absolut poverty) este situația în care venitul gospodăriei este sub nivelul minim care permite satisfacerea nevoilor de bază. Între aceste nevoi de bază se includ cele de hrană, adăpost, educație, sănătate etc. În principiu, persoanele care suferă de sărăcie absolută au un consum de subzistență. De multe ori, ele nu reușesc să-și acopere nici măcar nevoile de bază. Pentru încadrarea unei persoane în această categorie se folosește pragul sărăciei. Conform definiției internaționale, în anii 1990 o persoană era săracă dacă trăia cu mai puțin de $1/zi. În prezent se folosește un prag actualizat, de $2,15/zi, la prețurile din 2017. Vezi și sărăcia relativă.