Țintirea monetară (Monetary targeting), în cadrul politicii monetare, presupune gestionarea agregatelor monetare pentru a influența stabilitatea prețurilor. Oficial, în cazul Țintirii Monetare, băncile centrale nu se concentrează pe stabilizarea prețurilor ci intervin pe piața monetară. Băncile centrale controlează agregatele monetare, ca factori principali ai inflației pe termen lung, prin intermediul dobânzii de referință. Astfel, când cresc dobânda de referință, determină reducerea agregatelor monetare și a inflației. Când vor să stimuleze economia, băncile centrale scad dobânda de referință și determină creșterea agregatelor monetare. De asemenea, ele pot influența agregatele monetare și prin operațiunile de open-market.
