Categorii
Opinii

Zero taxe pe salariul minim poate relansa economia

Măsura „Zero taxe pe salariul minim” are potențialul să relanseze o economie care nu și-a revenit din traumele pandemiei COVID-19. Prin implementarea corectă a măsurii se vor putea corecta unele probleme structurale, se va reduce presiunea pe antreprenori și se va crea spațiul necesar unei creșteri economice sănătoase.

Zero taxe pe salariul minim poate relansa economia. Acest subiect a  a fost repus pe tapet la învestirea noului ministru al Finanțelor. Criticii măsurii au fost mult mai vocali ca în trecut, dar multe dintre argumente au fost cam exagerate. Am subliniat în trecut slăbiciunile măsurii și greșeala implementării acesteia într-un singur sector economic (agricultură sau HoReCa). În cele ce urmează ne vom concentra pe efectele pozitive potențiale.

Măsura ar trebui să fie implementată simultan pentru toți angajații din economie. Pentru a nu se pune presiune pe buget măsura poate fi implementată etapizat (în trepte), pe parcursul mai multor ani.

Măsura USR+ poate stimula economia

Propunerea USR+ are potențialul să corecteze mai multe probleme economice și să stimuleze antreprenoriatul. Efectele măsurii ar putea să fie mai ample decât cele produse de reducerile succesive de TVA de după precedenta criză economică. La momentul respectiv, prin aceste reduceri de taxe a fost stimulat consumul și economia. Puterea de cumpărare a indivizilor a crescut brusc și a fost stimulată întreaga activitate economică. Zero taxe pe salariul minim este o măsură care poate relansa economia din mai multe direcții. Dintre efectele probabile ale măsurii le putem menționa pe următoarele:

1. Ar crea spațiu de manevră pentru eliminarea inechităților fiscale care există în prezent în schemele de salarizare.

Implementarea măsurii „Zero taxe pe salariul minim” ar trebui corelată cu eliminarea facilităților fiscale de care beneficiază anumite categorii profesionale.  De exemplu, ar trebui eliminate scutirea de la plata impozitului pe venit de care beneficiază IT-iștii și constructorii. Am notat și în trecut că, prin scutirea de impozitul pe venit a unor categorii profesionale cu salarii ridicate, a fost instituit un sistem de impozitare regresivă. Un muncitor remunerat cu salariul minim brut de 2300 de lei, plătește 41,5% din acesta ca taxe și contribuții sociale. Un programator cu un salariu brut de 10.000 de lei plătește doar 35% din venitul brut.

2. Ar determina SRL-urile care funcționează fără salariați să facă angajări;

În prezent există câteva zeci de mii de SRL-uri care nu au angajați, deși prestează servicii și facturează pentru aceștia. Proprietarii lor execută lucrări din postura de administratori dar nu se angajează pentru a evita taxele pe muncă. Aceștia preferă să plătească 3% impozit pe venitul întreprinderii și apoi încă 10% pe venitul personal din profit. „Zero taxe pe salariul minim” i-ar determina pe foarte mulți dintre aceștia să se angajeze. În timp aceștia ar putea chiar să-și crească nivelul salariilor. Desigur că, prin implementarea defalcată a măsurii „Zero taxe pe salariul minim”, efectele ar fi mai scăzute.

3. Ar determina reducerea utilizării de forță de muncă la negru sau gri.

Munca este taxată excesiv în România, motiv pentru care foarte mulți angajatori preferă să utilizeze muncă la negru sau gri, cu riscurile de rigoare. Angajații acceptă pentru că nu au educație financiară și nu-și dau seama de efectele de termen lung (nivelul pensiei) sau pentru că nu au alternativă. O scădere a taxelor pe salariul minim i-ar determina pe mulți angajatori să normalizeze situația.

4. Ar permite creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare fără un impact la fel de puternic asupra ratei inflației.

În mod obișnuit, atunci când se majorează salariul minim, are loc o creștere în cascadă a tuturor veniturilor din țară. Creșterile de venituri sunt costuri suplimentare pentru producători, care le transferă în prețurile de vânzare. Majorarea prețurilor se traduce printr-o creștere a ratei inflației și o erodare a puterii de cumpărare. Prin reducerea taxelor pe salariul minim (scenariul defalcării) are loc o creșterea veniturilor nete și puterii de cumpărare fără costuri suplimentare pentru producători. O creștere cu 100 de lei a salariului minim prin reducerea taxelor este una mai sănătoasă, din punct de vedere economic, decât una de majorare prin creșterea pragului legal. În prima variantă are loc o creștere reală a puterii de cumpărare, în a doua variantă sporul salarial este anulat de rata inflației.

5. Ar impulsiona o creștere sănătoasă a consumului.

Când răsfoim presa și vedem valul de panică generat de creșterea economică din consum, suntem tentați să credem că cererea și oferta ar putea fi disociate. Creșterea economică nu este posibilă în lipsa consumului. Problema este de fapt a tipului de consum și, mai precis, a surselor prin care este acesta finanțat. Consumul pe credit nu este unul dezirabil. Acesta presupune utilizarea de venituri viitoare și deci, de multe ori, o reducere a potențialului viitor de creștere. Totuși, când consumul este un rezultat al veniturilor prezente, acesta impulsionează activitatea economică. Creșterea veniturilor nete ar permite o impulsionare sănătoasă a consumului.

6. Ar permite reducerea creditării non bancare.

Realitatea este că avem câteva milioane de locuitori care încearcă să supraviețuiască din salariul minim. Veniturile sunt atât de mici încât aceștia sunt forțați frecvent să apeleze la credite și cum istoricul de creditare nu le permite să apeleze la credite bancare, aceștia ajuns să se împrumute în condiții dezavantajoase de la Instituții Financiare Nebancare (IFN). Creșterea veniturilor reale și a puterii de cumpărare ar scădea tentația contractării de credite de la IFN-uri.

7. Ar reașeza piața creditării bancare.

Băncile pot să acorde credite populației doar până la un nivel de 40% din venitul lor. Creșterea veniturilor populației va duce la expansiune a pieții potențiale. Efectele vor fi resimțite în special în industriile în care vânzările se sprijină pe credite (de exemplu, imobiliare sau auto).

8. Ar reduce presiunea asupra mediului privat, de creștere a salariului minim brut.

La fiecare majorare a salariului minim brut cu 100 de lei net, un angajator trebuie să mai plătească taxe și contribuții adiționale de 75 de lei. Efortul se amplifică dacă angajatorul încearcă să păstreze proporția între salariații cu venituri diferite. Reducerea sau eliminarea taxelor pe salariul minim ar permite creșterea veniturilor fără creșterea presiunii puse pe angajatori.

9. Ar declanșa un flux invers al migrației forței de muncă.

Acesta este un efect pe termen lung, dar putem aprecia că atunci când salariul minim net va fi de circa €500 de euro, mulți dintre cei care lucrează în vest pentru salarii de până la €1000 vor prefera să se întoarcă în țară. Un venit decent, costuri mai scăzute ca în occident și prezența familiei sunt argumente pentru a crede în posibilitatea unui flux migrator invers.

10. Ar atenua efortul statului de acoperire a salariilor bugetarilor.

Orice majorare a salariilor minime brute, determină o majorare proporțională a salariilor din sistemul bugetar. În momentul de față, nivelul cheltuielilor salariale în buget a ajuns deja la un nivel nesustenabil. Din această cauză nu există foarte mult loc pentru investițiile publice. Fiecare majorare a salariului minim brut crește presiunea pe bugetul public. O reducere etapizată a taxelor pe salariul minim, cu identificarea zonelor bugetare în care se pot face economii, i-ar permite statului să-și controleze mai bine cheltuielile salariale. În timp, pe măsură ce economia ar continua să crească, ponderea cheltuielilor salariale din buget ar scădea. Astfel s-ar crea mai mult spațiu fiscal pentru investiții.

11. Ar facilita atragerea pe piața muncii a beneficiarilor venitului minim garantat.

În ultimii ani, au existat frecvent discuții legate de beneficiarii venitului minim garantat și de refuzul lor de a accepta locuri de muncă. Etichetarea acestora drept leneși a ajuns la ordinea zilei, chiar dacă adevărul este diferit de modul în care e prezentat în presă. Evident, un venit minim garantat de 200 de lei pe lună nu este motivant financiar, deci este mai greu să înțelegem de ce refuză aceștia să lucreze pe salariul minim net, de 1386 de lei. Răspunsul este că aceștia nu trăiesc din venitul minim garantat. Aceștia practică o agricultură de subzistență și, eventual, mai lucrează la negru ca zilieri.

Alegerea nu este de fapt între salariu minim net vs. venit minim garantat, ci între salariu minim net vs. venit minim garantat + agricultură de subzistență + venituri din muncă la negru. Eliminarea taxelor pe salariul minim ar permite creșterea venitului net cu circa 65%, de la 1386 de lei la 2300 de lei. Un salariu minim net de 2300 de lei ar putea determina mulți indivizi să intre în câmpul muncii.

  • Etc.

Ce spun criticii măsurii

Mulți specialiști nu cred că zero taxe pe salariul minim poate relansa economia. Criticii măsurii ne atrag atenția că reducerea impozitării pe muncă va avea ca efect, pe termen mediu și lung, instituirea sau majorarea altor taxe și impozite, în special pentru companii. Și da, este posibil, dar trebuie să ne punem cu onestitate întrebarea, dacă ni se pare că situația actuală este una normală.

Un angajat cu salariul minim brut plătește circa 41,5% din venitul său sub formă de impozit și contribuții sociale. La acești 41,5% se mai aducă taxele pe valoare adăugată, plătite prin consum și cele pe proprietate. Dacă ar face un calcul elaborat, angajatul ar constata că aproape 60% din venitul său este preluat de autoritățile centrale și locale. În același timp, o persoană juridică de tip SRL datorează 3% din cifra de afaceri când nu are angajați și 1% când are. Pare evident că în România munca este taxată excesiv.

Chiar dacă statul va compensa pierderea bugetară cu impozite mai mari pe profitul companiilor, tot este preferabilă scăderea impozitării muncii. De ce? Este simplu. Taxele mari pe muncă lovesc în toate companiile. De exemplu, creșterea salariului minim reprezintă un efort financiar pentru firme, transferat imediat în prețuri. Alternativa la creșterea prețurilor constă în reducerea numărului de angajați. Firmele sunt obligate să ia măsuri rapide pentru a rezista și pentru a nu-și dezechilibra fluxul de venituri. Taxarea cifrei de afaceri sau a profitului depinde de realizarea acestora. O companie fără profit poate continua să funcționeze, fără angajați situația devine mai complicată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.