Teorema lui Coase (Coase theorem) analizează o situație ipotetică, în care se resursele ajung să fie alocate conform optimului Pareto. Se pleacă de la prezumția că există piețe competitive, cu costuri de tranzacționare care tind spre zero și cu drepturi de proprietate bine conturate. Pe aceste piețe, indiferent de modul în care sunt distribuite resursele, schimburile comerciale funcționează și reglează relațiile dintre participanți. Astfel, chiar dacă pe aceste piețe există și externalități, pozitive sau negative, alocarea resurselor va atinge optimul Pareto.
Autorul teoremei, Ronald Coase, a fost unul dintre reprezentanții de seamă ai Școlii de la Chicago.