Școala Neoclasică (Neoclassical school of economics) dezvoltată începând cu anii 1870, plecând de la ideile clasicilor economiei. Școala s-a axat pe conceptul marginalismului și pe studiul mecanismelor de alocare a resurselor rare pe piețe. Ea a analizat, in extenso, modul în care agenții cererii și ai ofertei încearcă să-și maximizeze utilitatea sau nivelul profiturilor. Aceștia trebuie să țină cont de constrângerile de venit și bugetare, în conformitate cu teoria alegerii raționale.