Legea Wagner (Wagner’s law) se referă la o observație făcută de Adolph Wagner în secolul XIX, conform căreia ponderea sectorului public a crescut de-a lungul timpului și că această tendință va continua. În opinia lui Wagner tendința se explică prin trei argumente:
- Creșterea economică generează o complexitate suplimentară a sistemului, fapt care presupune introducerea continuă de noi legi și dezvoltarea structurii juridice. Practic, pe măsură ce evoluează, sistemul devine tot mai birocratic.
- Creșterea urbanizării duce la sporirea externalităților negative, de tipul criminalității și aglomerării, fapt care implică intervenționism public.
- Bunurile publice au o elasticitate a cererii mai mare de 1. Altfel spus, cererea pentru ele este elastică, deci creșterea prețurilor (prin taxe) determină o reducere mai mult decât proporțională a cererii.
